Tehnica scrimshaw este o formă artistică tradițională de sculptură sau gravare realizată de obicei pe oase sau dinți de balenă, precum și pe alte materiale dure, cum ar fi coarne de bivol sau scoici. Termenul "scrimshaw" provine din cuvântul englez "scrimshander", care înseamnă un artist sau meșter care se ocupă de această tehnică.

Această tehnică are origini îndepărtate și a fost inițial practicată de marinari și vânători de balene în secolele XVIII și XIX, în special în regiunile maritime ale lumii, cum ar fi regiunile de coastă ale Americii de Nord, Polinezia și Alaska. Scrimshaw-ul a fost o modalitate de a trece timpul în timpul călătoriilor lungi pe mare, iar rezultatele erau adesea opere de artă detaliate și frumoase.

Procesul de scrimshaw implică gravarea sau sculptarea pe suprafața dură a materialului (de obicei, os sau dinte de balenă) cu un instrument ascuțit, pentru a crea imagini, modele sau ornamente. Imaginile pot fi de la motive marine, cum ar fi balene, nave, figuri umane sau alte detalii specifice vieții maritime, până la modele mai abstracte sau chiar portrete. Acestea pot fi lăsate așa cum sunt sau pot fi umplute cu cerneală pentru a evidenția detaliile.

Din motive etice și ecologice, utilizarea materialelor provenite din specii aflate în pericol sau protejate este acum reglementată sau interzisă în multe țări. Ca urmare, mulți artiști moderni au ales să lucreze cu materiale alternative, cum ar fi osul sintetic sau alte materiale dure.

Scrimshaw-ul este o tehnică artistică care a păstrat o importanță istorică și culturală semnificativă, și chiar dacă a evoluat și s-a adaptat în timp, rămâne o formă de artă apreciată și practicată de multe persoane în prezent.